Dac-aş putea

Pe chipul tău aş presăra petale

De crini, de trandafiri şi de bujori

Ca să-ţi alinte pleoapele-adormite

Când vesel soarele răsare-n zori

 

Pe chipul tău aş presăra sclipire

De diamant, topaz şi de rubin

L-aş alinta cu razele de lună

Şi cu albastrul cerului senin.

 

O, de-aş putea să strâng buchet zefirii

Să-ţi mângâi genele căzute-n dulce somn

Şi pentru scurta noastră „Veşnicie”

Să fiu al vieţii tale sclav şi domn!